Tulburări de anxietate

Salutare, drag cititor!

Bine ai venit la un nou articol! :)

Conform promisiunii din articolul anterior, astăzi voi prezenta tulburările care se încadrează în categoria ANXIETATE, după cum urmează: tulburarea de panică, fobia socială, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea de stres posttraumatic. Veți regăsi în articol informații generale despre fiecare în parte și la final o recomandare de carte pentru perfecționarea cunoștințelor și înțelegerea profundă a tulburărilor de anxietate.

Tulburarea de panică (PD)

Tulburarea de panică se caracterizează prin prezenţa unor atacuri de panică repetate şi inopinate. Atacul de panică se caracterizează printr-o perioadă distinctă cu anxietate intensă, care trebuie să fie însoţită de cel puţin 4 din următoarele simptome: palpitaţii, transpiraţii, tremor al extremităţilor, senzaţie de tăiere a respiraţiei sau de strangulare, senzaţie de sufocare, durere sau disconfort la nivelul pieptului, greaţă, diaree, disconfort abdominal, ameţeală, pierderea echilibrului, leşin, senzaţie că lucrurile nu sunt reale sau senzaţie de detaşare de lucruri sau de o parte a corpului, frică de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni, de moarte, amorţeală sau furnicături în anumite părţi ale corpului sau frisoane/ valuri de căldură.

Această stare cu anxietate apare brusc şi atinge intensitatea maximă până în 10 minute. Unele persoane resimt atacul de panică ca pe o perioadă cu disconfort crescut, nepunând accentul pe anxietate sau justificând-o ca pe un răspuns la o boală severă care tocmai s-a declanşat (de exemplu infarct miocardic). Deşi este perceput de pacient şi de familia acestuia ca pe o situaţie dramatică, atacul de panică trece fără consecinţe majore, cu excepţia fricii rămase de a nu mai experimenta un asemenea moment.

O posibilă explicaţie pentru declanşarea tulburării de panică este “frica de anxietate”. Pacientului interpretează stimulii din interiorul corpului (bătăile inimii, frecvenţa respirației) ca pe o reacţie anormală a organismului, mai ales dacă nu găseşte o explicaţie pentru declanşarea acestei stări. Ei oferă unor evenimente banale, precum creşterea ritmului cardiac, o explicaţie catastrofică (atac de cord). Astfel, unei anxietăţi i se răspunde cu o anxietate şi mai mare, ajungându-se în cele din urmă la producerea atacului de panică.

Fobia socială (SF/SA)

Anxietatea socială reprezintă o teamă accentuată cu privire la anumite situații sociale, fiind însoțită de un disconfort emoțional marcant. Cei care suferă de această afecțiune se tem că sunt judecați în mod negativ de ceilalți și, ca atare, încearcă să reducă interacțiunile cu aceștia. Anxietatea socială mai poartă denumirea de fobie socială, fiind una dintre cele mai întâlnite afecțiuni mintale. Chiar dacă în anumite situații de zi cu zi putem simți că suntem compleșiți de emoții, acestea sunt perfect normale și nu se traduc neapărat în anxietate socială.

Anxietatea devine o problemă medicală în momentul în care interacțiunile sociale de zi cu zi provoacă o teamă excesivă sau un sentiment pregnant de rușine, conducând persoana la întreruperea unor activități sau chiar la neînceperea lor. Deși cauza exactă a anxietății sociale nu este cunoscută, specialiștii consideră ca fiind responsabilă o combinație de factori genetici și factori externi. Experiențele negative, cu atât mai mult cele traumatizante, pot contribui la apariția anxietății sociale, femeile fiind mai predispuse decât bărbații să dezvolte anxietate socială, iar riscul de a dezvolta afecțiunea poate fi mai mare dacă părinții sau frații suferă de anxietate socială.

O persoană poate simți și experimenta când este expusă la situații care îi provoacă anxietate socială următoarele: palpitații, dureri abdominale, dorința de a evita contactul vizual, înroșire, mâini transpirate și reci, confuzie, diaree, dificultatea de a vorbi, uscăciune a gâtului și a gurii, transpirație excesivă, tensiune musculară, senzație de greață, tremurături, respirație rapidă, senzație de leșin, gânduri negative precum „Mă fac de râs”, dificultăți de concentrare, dorința de a scăpa/fugi/ evita situația în care se află/s-ar putea afla. O persoană cu anxietate socială este sensibilă criticii, are o stimă de sine scăzută și abilități sociale slab dezvoltate.

Tulburarea de anxietate generalizată (GAD)

Anxietatea generalizata este caracterizată de îngrijorări excesive și incontrolabile privind evenimente de viață cotidiene. Aceasta apare la 5-9% din populatie, iar incidența este de doua ori mai mare la femei decât la bărbați. Anxietatea generalizată debutează timpuriu, de regulă în adolescență sau la începutul tinereții.

O persoană cu acest tip de tulburare simte că nu își poate controla anxietatea/ îngrijorările, că este în permanență agitată și obosită, are somnul perturbat, dificultăți în a se concentra la sarcini și în a-și menține atența și poate avea diferite tulburări somatice (nod în gât, tensiune musculară, migrene).

Diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată poate fi pus doar atunci când stresul cauzat de îngrijorările constante afectează semnificativ activitățile zilnice, viața socială și profesională sau atunci când calitatea vieții este deteriorată semnificativ. În aproximativ 85% din cazuri, anxietatea generalizată nu apare singură, ea fiind însoțită și de alte probleme psihologice, dintre care cele mai frecvente sunt: depresia, alte tulburări de anxietate, abuzul de substanțe, probleme digestive, etc.

În cazul apariției acestui tip de tulburare este necesar să se țină cont de istoricul familial, prezența neuroticismului ca trăsătură de personalitate, de factorii de mediul, dar și de factori/ evenimente specifice.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD)

Tulburarea obsesiv compulsivă este o tulburare de anxietate caracterizată de gânduri nedorite care apar în mod repetat și intruziv (obsesii) și îndemnuri puternice de a face anumite acțiuni (compulsii) care să reducă șansele ca gândul nedorit să se concretizeze.

Debutul acestei tulburări este adesea în adolescență, simptomele făcându-și apariția de obicei treptat și cu tendințe de agravare odată cu trecerea timpului.Deși persoanele cu OCD știu că acele gânduri și comportamente pe care le manifestă nu au sens logic, deseori nu sunt în măsură să le oprească. Comportamentele și ritualurile repetitive produc o ușurare temporară și o reducere a anxietății generate de obsesii, efect care se menține doar pe termen scurt. În timp, ca într-un cerc vicios, obsesiile sunt accentuate de ritualurile compulsive. Obsesiile și compulsiile provoacă o suferință extraordinară și ocupă cel puțin o oră pe zi. De asemenea, funcționarea persoanei în mediul profesional, academic sau relațional este puternic afectată.

Tulburarea obsesiv-compulsivă se categorizează astfel: obsesii care implică frica de contaminare (germeni), obsesii legate de rănire accidentală sau pericol, obsesii legate de simetrie sau ordine și gânduri sexuale, agresive sau religioase intruzive și nedorite. Persoanele cu astfel de obsesii se angajează adesea în compulsii precum verificarea, cererea de reasigurări de la ceilalți, rugăciunea sau repetarea unor fraze care ajută în controlul obsesiilor. Netratarea corespunzătoare a tulburării obsesiv compulsive poate duce la complicații foarte serioase, printre care: pierderea excesivă a timpului angajându-te în comportamente sau ritualuri care să reducă anxietatea dată de obsesii, risc ridicat pentru probleme de sănătate cum ar fi dermatita cauzată de spălatul excesiv al mâinilor, dificultăți în ceea ce privește munca, școala sau activitățile sociale, risc mai mare de conflicte în relații și calitatea vieții tale este mai scăzută.

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)

Aceasta este definită precum expunerea unui individ la un eveniment catastrofic, traumatic, care depăsește capacitatea acestuia de a face față situației traumatice. Simptomele cheie ale PTSD sunt: amintiri recurente, vise sau gânduri intruzive cu privire la un eveniment traumatizant, izolarea de oameni și de anumite situații, evitarea a ceea ce poate aminti de eveniment sau dificultatea de a-l rememora, dificultatea de a dormi și vigilență extremă.

Experiențele de viață traumatizante lasă adesea cicatrici asupra sufletului. Mulți membri ai personalului militar, spre exemplu, care au fost în zone de luptă suferă de tulburarea de stres posttraumatic (PTSD). Conform Centrului National pentru Tulburarea de Stres Post-Traumatic, 14% din veteranii razboaielor din Irak si Afganistan, 10% din veteranii Razboiului din Golf si 30% din veteranii razboiului din Vietnam au suferit de PTSD. Alte evenimente traumatizante – precum violul, atacul fizic, accidentele, dezastrele naturale, calitatea de martor a unor acte de terorism, traiul într-o zonă de război sau o zonă violentă din altă cauză, pierderea bruscă a unei persoane iubite sau chiar și a suferi un infarct pot declanșa PTSD.

Bineînțeles, nu este specific tuturor persoanelor care supraviețuiesc unui eveniment traumatizant să sufere de PTSD. Chiar dacă răspunsul imediat la un dezastru este extrem, acesta nu reprezintă un semn de tulburare emoțională sau boală mentală. A apela la alte persoane și a avea capacitatea de a relua cursul normal al vieții poate oferi o consolare. Activitatea fizică și exprimarea emoțiilor în timp ce te concentrezi pe viitor se pot dovedi utile, de asemenea. Declanșarea reacției de relaxare periodic sau folosirea altor instrumente de gestiune a stresului poate fi, de asemenea, benefică.

În ceea ce privește tratamentul, pentru toate tulburările de anxietate se recomandă psihoterapie (individuală/ de grup) și, în funcție de severitate, se prescrie și tratament medicamentos.

*recomandare de carte* - Terapia Cognitivă a Tulburărilor de Anxietate - David A. Clark, Aaron T. Beck (un must în special pentru terapeuți).

Fie ca acest articol să te îmbogățească în ale anxietății :)

XoXo