„Copilul acela e cam agitat...”

Salutare, drag cititor! :)

Indiferent de vârsta pe care o ai sau dacă ai copii, acest subiect te poate interesa deoarece este o tulburare des întâlnită și mediatizată în acest secol (și nu numai).

Spor la citit!

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), cunoscută și sub numele de tulburarea hiperkinetica cu deficit de atenție (THDA), este o tulburare mintală de neurodezvoltare, având la bază o componentă neurologică, manifestată prin hiperactivitate, comportament dezordonat, verbalizare în exces, impulsivitate și neatenție. Conform statisticilor, între 2,5% și 5% din populația globală suferă de ADHD, afecțiunea fiind recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății. O persoană care suferă de tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate prezintă dificultăți în menținerea atenției, gestionarea nivelului de energie și controlul impulsurilor. De aceea, ADHD poate limita capacitatea unei persoane de a învăța sau de a lucra și poate produce stres, anxietate și depresie.

Orice copil poate fi, in anumite momente din viata, hiperactiv, impulsiv sau neatent fără a însemna că suferă de ADHD. Stilul de viață modern, care oferă oportunități reduse de mișcare în aer liber și activități practice, nu îi lasă pe copii să își consume într-un mod adecvat energia. Statul în casă în fața televizorului sau tabletei, dar și statul în bancă la școală ore în șir îi fac pe micuți să se transforme în adevarate “bombe cu ceas”. Pentru a putea lua în calcul diagnosticul de ADHD este nevoie ca viața socială a copilului, abilitățile sale adaptative și mai ales performanța sa școlară să fie sever afectate de aceste tipuri de comportamente, astfel încât să existe disfuncționalitatea în toate mediile de viață: familială, școlară și/sau academică și socială. Un diagnostic corect de ADHD presupune ca simptomele să fie vizibile în aproape toate contextele de viață ale copilului, atât acasă, cât și la grădiniță, școală sau la locul de joacă. În plus, acestea trebuie să se manifeste aproximativ la fel, indiferent de persoana cu care interacționează copilul sau care îl disciplinează.

Simptome ADHD la preșcolar:

• Parcă este condus de un motor;

• Curiozitate exagerată;

• Joc gălăgios, distructiv;

• Solicită atenție exagerată din partea părintelui;

• Crize de furie frecvente, cooperare dificilă.

Simptome ADHD la școlar:

• Neliniștit, agitat, în continuă mișcare;

• Dificultăți în efectuarea sarcinilor școlare, performanță școlară scăzută;

• Nu se poate concentra sau este distras cu ușurință de stimuli;

• Dezorganizat, își pierde lucrurile, nu poate estima timpul;

• Dificultăți de a respecta regulile unui grup sau ale unui joc (dorește sa fie lider);

• Impulsiv, vorbește neîntrebat, nu-și așteaptă rândul îi întrerupe pe ceilalți

• Nu observă pericolele, frecvent suferă diverse accidente;

• Poate asocia tulburări de învățare, ticuri, enurezis.

Simptome ADHD la adolescent:

• Impulsiv, mai puțin hiperactiv;

• Neatent, plictisit, ușor de distras la stimuli;

• Comportament inadecvat la școală, refuz școlar, amânarea sarcinilor școlare;

• Probleme de disciplină în familie și la școală;

• Accese de furie, toleranță scăzută la frustrare;

• Nu recunoaște autoritatea și are relații tensionate cu cei de aceeași vârstă;

• Stimă de sine scăzută, risc de depresie;

• Risc de consum de substanțe, delicvență juvenilă.

Există 3 sub-tipuri de ADHD:

Predominant neatent - Majoritatea simptomelor se încadrează în categoria neatenție, distractibilitate, afectarea memoriei pe termen scurt şi a procesului de învăţare.

Predominant hiperactiv-impulsiv - Majoritatea simptomelor aparțin de hiperactivitate și impulsivitate/autocontrol slab.

Combinat - Acesta este o combinație a primelor două subtipuri.. Majoritatea copiilor cu ADHD intră în această categorie

Un copil care prezintă un tipar de neatenție prezintă adesea:

• Lipsa atenției la detalii sau greșeli inutile la serviciu ori în alte activități;

• Dificultăți în menținerea atenției în timpul activităților desfășurate, cum ar fi cititul sau lectura de lungă durată;

• Persoanele afectate nu par a asculta atunci când vorbiți direct cu ei;

• Nu respectă instrucțiunile și nu reușesc să termine treburile la locul de muncă;

• Au dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților- de exemplu, persoana poate fi împrăștiată și nu este capabilă să își gestioneze corespunzător timpul;

• Evită sau resping sarcinile care necesită un efort mental susținut;

• Pierd lucruri necesare realizării sarcinilor sau activităților, precum chei, portofele sau telefoane mobile;

• Sunt ușor de distras de gânduri sau stimuli care nu au legătură cu activitatea pe care o fac;

• Sunt uituci în activitățile zilnice, precum plătitul facturilor, respectarea întâlnirilor sau returnarea telefoanelor

O persoană cu hiperactivitate - impulsivitate are următoarele manifestări:

• Nervozitate, mișcatul mâinilor sau picioarelor, fâțâitul chiar și când stau pe scaun;

• Se ridică de pe scaun în situații când ar trebui să stea jos (la scoală sau in alte situaţii);

• Este neliniștit sau incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp;

• Este incapabil să se joace sau să desfășoare o activitate în liniște;

• Vorbește excesiv;

• Se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată;

• Are dificultăți în a-și aștepta rândul, de exemplu când stă la o coadă întrerupe sau deranjează alte persoane.

Comorbidități

ADHD nu cauzează alte probleme psihologice sau de dezvoltare. Cu toate acestea, copiii cu această tulburare sunt mai predispuși decât alții să aibă și afecțiuni precum:

Tulburarea de opoziție și comportament sfidător, definită în general ca un model de comportament negativ, sfidător și ostil față de figurile de autoritate. În populația generală, tulburarea de opoziție și comportament sfidător se asociază cu ADHD la aproximativ 50% din copiii cu tablou clinic combinat si la aproximativ un sfert din cei la care predomină lipsa de atenție.

Tulburare de conduită, marcată de un comportament antisocial, cum ar fi furtul, bătaia, distrugerea proprietății și rănirea oamenilor sau a animalelor. Tulburarea de conduită este asociată la aproximativ un sfert din copiii și adolescenții cu tablou clinic combinat, în funcție de vârstă și de context.

Tulburare de perturbare afectivă de tip disruptiv, caracterizată prin iritabilitate și probleme de toleranță la frustrare. Majoritatea copiilor și adolescenților cu tulburare de perturbare afectivă de tip disruptiv prezintă simptome care întrunesc și criteriile de ADHD; un procent mai mic de copii cu ADHD prezintă simptome care întrunesc criteriile pentru tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv.

Tulburarea de învățare, inclusiv probleme de citire, scriere, înțelegere și comunicare. Tulburarea de învățare specifică apare frecvent în asociere cu ADHD.

Tulburările consumului de substanțe, inclusiv droguri, alcool și fumat. Deși tulburările consumului de substanțe sunt relativ mai frecvente în rândul adulților cu ADHD decât în populația generală, aceste tulburări sunt prezente doar la o mică parte din adulții cu ADHD.

Tulburări de anxietate, care pot provoca îngrijorare și nervozitate copleșitoare și includ tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Tulburări anxioase și tulburarea depresivă majoră apar într-un număr mic de cazuri cu ADHD, dar mai frecvent decât în populația generală.

Tulburări ale dispoziției, inclusiv depresia și tulburarea bipolară, care include depresia, precum și comportamentul maniacal.

Tulburarea de spectru autist, o afecțiune legată de dezvoltarea creierului care are un impact asupra modului în care o persoană percepe și socializează cu ceilalți.

Tulburările ticurilor sau sindromul Tourette, tulburări care implică mișcări repetitive sau sunete nedorite (ticuri) care nu pot fi controlate cu ușurință.

ADHD la adulți

Mai mult de jumătate dintre copiii cu ADHD prezintă simptome ca adulți, însă, cu timpul, simptomele devin mai puțin frecvente. Persoanele de sex feminin cu ADHD pot fi mai susceptibile la a avea dificultăți de atenție, în timp ce persoanele de sex masculin cu ADHD manifestă preponderent hiperactivitate și impulsivitate. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care mai mult bărbații decât femeile sunt diagnosticați cu ADHD, hiperactivitatea putând fi mai ușor de depistat.

Tratament

În majoritatea cazurilor, ADHD este tratat cu o combinație de terapie comportamentală si tratament medicamentos. În plus, terapia de reeducare a abilitaților de învăţare, consilierea psihologică pentru îmbunătățirea abilitaților sociale și măsurile specifice de sprijin educațional la scoală ajută foarte mult în managementul acestei tulburări. Scopul tratamentului este ameliorarea/dispariția simptomelor, îmbunătățirea performantelor școlare și a calității vieții.

Pentru informații cu privire la tratament, lasă un comentariu sau trimite un mesaj.

Să fie de folos!

XoXo