Trauma

Salutare, drag cititor!

Astăzi, în această deosebită zi de marți, îndrăznește să fii, alături de mine (articolul meu) extrem de recunoscător pentru ceea ce ți se întâmplă și încearcă să vezi cât de des posibil partea plină a paharului.

Tematica acestei zile este una cu încărcătură, dar promit că merită citite rândurile. În cele care urmează voi aborda trauma - ce este ea/la ce face referire, cum poate apărea/ cum se poate dezvolta, ce efecte are asupra noastră, care sunt tipurile de traumă și ce anume putem face pentru a trăi cu ea.

Trauma prin definiție “rezultă dintr-un eveniment, o serie de evenimente sau un set de circumstanțe care este trăit de o persoană ca fiind dăunător fizic sau emoțional sau amenințător și care are efecte adverse de durată asupra funcționării individului și bunăstării fizice, sociale, emoționale sau spirituale”(Samsha, 2012). Fiecare individ este afectat într-un mod diferit în momentul în care trece printr-o traumă, în funcție de resursele de care dispune și abilitățile/ caracteristicile pe care le are. Oamenii pot reacționa la traumă prin supărare, anxietate, disociere, confuzie, chiar și epuizare și detașare emoțională, aceste reacții fiind absolut normale. Desigur, nu toți indivizii reacționează imediat, răspunsurile acestora remarcându-se prin oboseală, tulburări de somn, anxietate cu centrare pe flashbacks, depresie, evitarea exprimării emoționale cu privire la evenimentul traumatic și posibile coșmaruri.

Evenimentele traumatice au efecte negative asupra tuturor domeniilor de viață, activitate și dezvoltare, printre care se includ domeniile emoțional (probleme în reglarea emoțională cu privire la traumă), fizic (starea de sănătate), cognitiv (afectarea sănătății mintale și a încrederii în sine, disocierea), comportamental (însușirea evitării ca mecanism de apărare) și social (deteriorarea relațiilor cu cei din jur).

Fiind un fenomen destul de complex, cu un impact major în viața unei persoane, trauma se categorizează astfel:

• traumă individuală – prezentă doar la o persoană, determinată fie de un eveniment singular (de exemplu, jaf) sau de evenimente multiple sau prelungite (de exemplu, boală cronică, violuri repetate, mediu toxic)

• trauma de grup – evenimentele care afectează un anume grup de oameni, care împart o istorie comună sau o identitate culturală, activități sau obiceiuri similare (de exemplu, echipa de pompieri care pierde membrii în cazul unui accident, o echipă de medici care pierd membrii din cauza unei epidemii)

• trauma la nivel de masă de oameni – sunt afectatți direct sau indirect un număr foarte mare de oameni (de exemplu, cutremur, tsunami).

Pornind de la orice tip de traumă, se poate dezvolta Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT/ PTSD), aceasta fiind o tulburare mintală pentru care este necesară intervenție psihiatrică și psihologică, în funcție de severitatea ei (va urma săptămâna viitoare un articol cu această tulburare specifică).

De-a lungul vieții, oamenii se confruntă cu o serie de dificultăți sau provocari, acestea putând să varieze în intensitate și să îi impacteze negativ mai mult sau mai puțin. În cadrul studiilor realizate de-a lungul anilor a fost evidențiat faptul că majoritatea oamenilor experimentează cel puțin un eveniment cu potențial traumatic pe parcursul vieții.

Ceea ce face realmente diferența dintre indivizii și modul lor de raportare la un eveniment anume este dat de nivelul de reziliență psihologică al persoanei. Un lucru important de amintit este faptul că reziliența poate fi privită atât ca o trăsătură, cât și ca un proces sau un rezultat. Reziliența a fost definită ca fiind procesul de adaptare la evenimente traumatice sau stresante într-o manieră care să îi ofere persoanei abilități de adaptare noi. Aceasta a fost văzută și ca un proces de dezvoltare personală a individului, făcându-se referire la capacitatea acestuia de a-și reveni rapid și de a face față greutăților într-un mod constructiv, dar și ca acea abilitate a persoanei de a se adapta pozitiv la schimbările și la evenimentele negative de viață (Luthar & Cicchetti, 2000).

Oamenii, în general vorbind, reușesc să găsească moduri constructive și sănătoase de a face față evenimentelor cu care se confruntă, fie prin reevaluarea propriilor valori, credințe, gânduri, fie prin redefinirea acelui eveniment traumatic cu scopul de a concretiza ceea ce este cu adevărat important pentru ei. Printre multitudinea de răspunsuri reziliente care pot fi utilizate de indivizii, se regăsesc: setarea priorităților, menținerea unor relații/ legături cu familia și prietenii, implicarea în activități de voluntariat, redefinirea sinelui și setarea unor noi scopuri, automotivarea, găsirea sensului în diverse activități, și nu în ultimul rând, sporirea comunicării cu persoane specializate.

Pentru îmbogățirea cunoștințelor cu privire la această temă, recomand cu căldură cartea TRAUMA: 8 strategii de vindecare.

Nu uita - stă în puterile și alegerile tale să faci o schimbare!

XoXo