Autocunoașterea

Salutare, drag cititor și bine ai venit la lectură! :)

Astăzi vei avea ocazia să obții noi informații sau să reactualizezi unele deja însușite cu privire la tematica autocunoașterii.

Pentru a clarifica și a înțelege diferența dintre conceptele pe care le voi aborda, voi defini autocunoașterea, imaginea de sine și stima de sine.

Autocunoaşterea presupune formarea conceptului de sine (Self-concept) care cuprinde totalitatea ideilor şi sentimentelor pe care o persoană le are despre ea însăşi. Conceptul de sine are două aspecte: imaginea de sine şi stima de sine.

Imaginea de sine (Self-image) reprezintă părerile despre calităţile şi defectele pe care le avem - sau credem că le avem (de ex. o adolescentă se poate considera fiică ascultătoare, studentă bună, prietenă fidelă, talentată la desen etc.).

Stima de sine (Self-esteem) reprezintă modul în care ne autoapreciem, cum ne evalăm în raport cu propriile noastre aşteptări şi aşteptările celorlalţi.

Autocunoașterea, subiectul principal al articolului, este, așadar, acel proces prin care persoana umană își răspunde la întrebarea „ Cine sunt eu?”. Ea conduce la formarea unei reprezentări mentale despre propria persoană, adică la imaginea de sine, care poate fi divizată în 3 componente: imaginea de sine fizică, psihică și socială. Aceste se modifică în timp, deoarece persoana, o dată cu trecerea timpului, îşi schimbă înfăţişarea, dobândeşte noi abilităţi, atitudini, sentimente, valori.

Formarea unei imagini de sine realiste şi a unei stime de sine ridicate depinde în primul rând de atitudinea celor din jur, în special a părinţilor, fraţilor, prietenilor, cadrelor didactice. Ei sunt cei care prin cuvintele, comportamentele, reacţiile lor ne oferă o “oglindă”, în care se reflectă comportamentele noastre şi prin intermediul căreia începem să ne construim propria imagine.

Autocunoșterea este implicită existenței umane însăși. Există trei motive principale care ne conduc spre autocunoaștere:

- nevoia de a ne îmbunătăți încrederea în noi înșine: se referă la faptul că oamenii caută să-și întărească sentimentul de autorespect prin autocunoaștere

- nevoia de realism în privința propriei persoane: oamenii vor să știe adevărul despre ei înșiși, fie că acesta este pozitiv sau negativ.

- nevoia de consistență: oamenii vor ca ceea ce află despre ei înșiși să nu contravină major imaginii de sine; aceasta conduce de obicei la căutarea de informații care să fie consistente cu imaginea de sine și la evitarea acelora care nu corelează cu ceea ce cred despre ei înșiși

Autocunoaşterea se poate îmbunătăţi prin formarea obişnuinţei de a ne observa comportamentele, dintre acestea cele mai semnificative fiind modalităţile de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a reacţiona în diferite situaţii. De asemenea, este important să ne dezvoltăm capacitatea de a ne conştientiza propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii. Nu trebuie să neglijăm importanţa informaţiilor verbale şi nonverbale primite de la cei din jur, şi mai ales importanţa opiniilor persoanelor semnificative pentru noi (prieteni, membrii familiei etc.).

Există, așadar, mai multe modalități prin care se realizează autocunoașterea:

- comparațiile: oamenii se compară cu alții pentru a-și forma o imagine de sine – cu cei similari, cu cei care sunt percepuți ca fiind mai bine poziționați din punct de vedere social sau cu cei mai dezavantajați;

- introspecția: reprezintă procesul de contact cu propriul sine, cu atitudinile, cu gândurile, cu emoțiile noastre;

- autoobservația (autopercepția): constă în observarea și interpretarea propriei conduite; aici, spre deosebire de introspecție, atitudinile noastre vor fi cunoscute într-un mod indirect, prin analiza propriei conduite;

- atribuțiile cauzale: constau în interpretările pe care oamenii și le dau despre ei înșiși pornind de la analiza propriului comportament.

Dezvoltarea autocunoaşterii poate fi stimulată prin încercarea de a răspunde cât mai sincer şi mai obiectiv la următoarele întrebări:

- Ce ştiu şi ce pot să fac bine? Răspunsurile formulate ne ajută să ne identificăm cunoştinţele, capacităţile, abilităţile, deprinderile.

- Ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la conştientizarea intereselor, dorinţelor, preferinţelor, aspiraţiilor, idealurilor personale.

- Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la sistemul de valori.

- Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea trăsăturilor de personalitate.

Stima de sine fiind dimensiunea evaluativă a imaginii de sine, se poate îmbunătăți prin autocunoaștere, care este primul pas spre dezvoltarea personală. Prin înțelegerea propriei persoane, luăm decizii mai potrivite, ne adaptăm mai ușor la schimbările vieții.

Autocunoașterea și dezvoltarea personală se influențează reciproc. Autocunoașterea contribuie la realizarea dezvoltării personale, iar ultima se referă și la activitățile de cunoaștere de sine. Procesul dezvoltării personale presupune însă și alte demersuri: activități de îmbunătățire a încrederii în sine, de dezvoltare a aptitudinilor și talentelor proprii, de maximizare a propriului potențial, de creștere a calității vieții și de realizare a propriilor aspirații și dorințe. Dezvoltarea personală este deci un proces complex de evoluție si creștere personală care se bazează pe autocunoaștere, pe dezvoltarea unei identități clare și pozitive, descoperirea limitelor si blocajelor, consolidarea încrederii și a stimei de sine, rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice, precum și pe diminuarea sau eliminarea unor simptome. Dezvoltarea personală înseamnă progres în toate aspectele vieții.

Cum putem contribui la îmbunătățirea autocunoașterii?

Toți dorim să ne simțim apreciați, iubiți, doriți dar și compentenți, performanți, înzestrați. Putem începe să ne privim pe cât posibil obiectiv, să ne căutăm prieteni de încredere, care ne spun când greșim și pot oferi o critică constructivă. De asemenea, un jurnal în care sunt notate dorințe și realizări ar ajuta mult. Revizuirea lui ar contribui la identificarea de obiceiuri nesănătoase, cum ar fi că dormim prea puțin și poate asta împiedică performanța sau revizuirea peste 2-3 luni a așteptărilor legate de o decizie ne-ar putea oferi informații despre cât de bine știm să alegem. Pe lângă asta, dezvoltarea personală presupune împărțirea unui scop mare în scopuri mai mici, îndeplinirea lor fiind ușor de urmărit în jurnal. Dezvoltarea personală prin autocunoaștere necesită timp și se produce prin pași mici, perseverența și credința că putem deveni versiuni mai bune ale noastre fiind elemente esențiale ale acestui proces.

Fie ca această lectură să fie cu sens și informații roditoare!

XoXo