Abilitățile fundamentale ale unui psiholog

Salutare, drag cititor! :)

Astăzi voi aborda o tematică de mult vizată, și anume care sunt abilitățile de bază ale unui psiholog. Enjoyy!

În momentul în care decidem să mergem un psiholog, fiecare avem criterii proprii de selectare a acestuia. Să fie tânăr sau să fie mai în vârstă, să fie la început de drum sau să aibă multă experiență, să mai fii lucrat cu probleme similare mie sau nu, să fie femeie sau bărbat, să aibă locația în centru sau la periferie, să fie recomandat de cineva sau să îl aleg aleator dintr-o listă și muuulte altele. Ei bine, odată aleasă persoana pe care dorim să o avem alături în momente dificile sau care să ne îndrume în a face anumite modificări în viața noastră, trebuie să urmărim dacă deține anumite abilități care sunt necesare oricărui psiholog și cu ajutorul cărora va putea să desfășoare cu profesionalism și întotdeauna spre binele clientului activitatea de terapie. Este vorba despre:

1. Ascultarea activă. Aceasta este abilitatea de bază în consiliere care oferă suportul unei bune comunicări între psiholog și client. Este acea abilitate care încurajează persoana să vorbească deschis și liber. Prin intermediul ascultării active se comunică respect pentru ceea ce simte sau gândește pacientul și faptul că mesajul lui este înțeles. Această abilitate se poate remarca prin: adecvarea comunicării nonverbale în concordanță cu starea afectivă a clientului (ton, intensitate a vocii, gesturi, mimică), contact vizual, asigurarea permanentă că s-a înțeles mesajul transmis de pacient, afirmații de genul „hmm”, „înțeleg”, ascultare autentică, nu evaluativă și care să se centreze pe mesajul clientului.
2. Abilități de observare. Observarea permite o înțelegere reală a mesajului transmis, a stării emoționale a clientului. Aceasta are doi indicatori importanți: comportament nonverbal (mimică, gesturi, voce) și verbal (conținutul mesajelor). Poate apărea o dificultate în procesul de observare în momentul în care se trece de la simpla observare la interpretări personale. - be careful :)
3. Adresarea de întrebări. Aceasta este o abilitate care trebuie folosită cu precauție maximă, fiind destul de invazivă. Dacă sunt folosite incorect clientul se poate simți judecat și va decide, mai apoi, fie să nu mai discute deschis și sincer cu terapeutul, fie să renunțe la terapie. Scopul întrebărilor adresate de către psiholog este acela de a-l ajuta pe pacient să își clarifice emoții, gânduri, atitudini, convingeri, nu de a-l critica sau judeca pentru ce anume a făcut/simțit. 
4. Oferirea de feedback. Este o abilitate care susține comunicarea dintre terapeut și client. Acesta trebuie să se centreze pe aspecte pozitive, să fie constructiv și să susțină persoana. E necesar ca feedback-ul să fie specific și concret, centrat pe comportamentul specific, descriptiv, oferit pentru acele comportamente sau atitudini pentru care există șansă de schimbare, adresat comportamentului, nu persoanei și oferit imediat pentru a întări un comportament. 
5. Furnizarea de informații. Este necesar ca psihologul cu care lucrăm să dețină cunoștințe teoretice, să ne poată ajuta oricând să înțelegem mai bine problema cu care ne confruntăm, să ne ofere informații cu privire la posibile cauze, consecințe, tratament, strategii de intervenire.
6. Parafrazarea. Această abilitate face referire la capacitatea psihologului de a reformula ceea ce i se pare esențial în mesajul transmis de către client, fără a oferi o interpretare personală a cuvintelor spuse de acesta, cu scopul clarificării unor aspecte legate de subiectul discuției. Se folosesc formulări precum „Ceea ce spui tu se referă la...” sau „Cu alte cuvinte...”. 
7. Sumarizarea. Se folosește cu scopul de a integra în mod organizat cele mai importante aspecte ale discuției. Scopul este de a recapitula conținutul discutat sau de a încheia o discuție. Ajută enorm în clarificarea unor perspective, dar și în stabilirea priorităților de abordare a unui anumit subiect. 
8. Reflectarea. Este vorba despre exprimarea înțelegerii de către psiholog atât a conținutului informațional, cât și a stării emoționale a pacientului. Îi oferă acestuia sentimentul de ascultare, înțelegere și că ceea ce spune el este cu adevărat important. Scopul reflectării constă în validarea trăirilor emoționale și în stabilirea unei relații bazate pe încredere. 

Pe lângă aceste abilități de bază, este important (în rolul de pacient) să găsim un terapeut care să dețină următoarele atitudini: acceptare necondiționată, empatie, congruență, colaborare, gândire pozitivă, responsabilitate și respect. *despre acestea, vei avea ocazia să citești în articolul de săptămâna viitoare* - stay tuned!

Fie ca acest articol să fie util pentru tine, indiferent dacă te afli în rol de pacient sau terapeut!

O zi senină și plină de soare!

Spor la citit!

XoXo